Pierderea memoriei este de cele mai multe ori primul semn ingrijorator al acestei boli. De aceea, cu cat se incepe tratamentul mai devreme, cu atat sansele de a incetini evolutia bolii sunt mai mari. Insa eradicarea ei este imposibila la aceasta data. Medicii pun accentul pe diagnosticarea precoce si pe urmarea unui tratament specific (indiferent daca este vorba de cel medicamentos, psihiatric, psihologic, logopedic etc.), tratament care sa incetineasca evolutia ireversibila a acestei afectiuni care, in cele din urma, va duce la deces.
Nu se cunoaste cu exactitate cauza care determina boala Alzheimer, specialistii vorbesc despre existenta mai multor cauze care concura la aparitia afectiunii. Sunt trei ipoteze majore care incearca sa explice aparitia bolii Alzheimer: o tulburare a sistemului cerebral de neurotransmitere colinergica si anume o diminuare a sintezei neurotransmitatorului acetilcolina (ipoteza colinergica), o serie de agregate de proteina TAU in interiorul neuronilor (ipoteza alterarii si acumularii de proteina TAU) si a treia cauza – o acumulare de beta-amiloid (ipoteza acumularii de beta-amiloid). Se crede ca ApoE4, factorul genetic de risc major pentru aparitia bolii Alzheimer familiale, favorizeaza productia in exces de beta-amiloid. Toate acestea sunt deocamdata ipoteze.
Pana la noi descoperiri specialistii insista pe diagnosticarea din timp a afectiunii si pe conduita terapeutica, singurele in masura sa mentina pacientul activ si independent cat mai mul timp. Pacientii aflati in stadii avansate de boala nu-si mai recunosc propria familie, nu mai stiu sa vorbeasca, se ratacesc usor, nemaistiind sa revina la domiciliu si au nevoie de ingrijire permanenta.
In tara noastra sunt aproape 300.000 de persoane diagnosticate cu aceasta boala, dar cifra reprezinta mai putin de 20% din numarul real al celor afectati de Alzheimer.
