”A fost o zi memorabiă, îngerii ne-au ajutat, iar mămicile și bebelușii lor de câteva săptămâni, vor fi fericiți pentru că vor avea tetine și biberoane noi, pamperși, medicamente, scutece și lapte praf. Mulțumim din suflet Farmaciei CATENA, domnului Alexandru Vlad și întregului colectiv pentru că au fost și ne sunt alături de la începutul acestui !” – ne-a mărturisit Ilinca Ștefănescu - Neagu, unul dintre inimoșii voluntari, inițiatoare a Campaniei „Împreună, mai buni” pentru refugiații ucrainieni din Gara de Nord.
Un impresionant transport de produse de puericultură oferite de CATENA și destinate micuților refugiați din Ucraina, împreună cu mămicile lor a ajuns la Gara de Nord, acolo unde se află zeci de copii și mamele lor aflate în tranzit spre alte destinații sau așteptând căi de rezolvare a situației lor fără ieșire. Sunt ființe cărora li s-a schimbat viața într-o clipă, care au plecat doar cu ce aveau pe ele, lăsând totul în urmă, soți și tați, chiar părinți și bunici. Fără să știe unde vor ajunge, unde vor dormi, ce vor mânca și dacă vor avea unde să se adăpostească de gerul de afară. Există însă mulți oameni de bine, voluntari care s-au mobilizat, care le sunt alături și care cer la rândul lor ajutorul. Afluxul de refugiați din Gara de Nord este impresionant, așa cum este fiecare caz în parte, fiecare poveste a familiilor dezbinate care nu au de niciunele și au nevoie zi de zi de cele necesare unui trai decent. Sunt zeci, sute de voluntari care îi susțin și există și oameni inimoși, firme și companii care ajută zilnic, substanțial și necondiționat. Așa cum face și CATENA, așa cum a făcut și Ilinca Ștefănescu – Neagu care este nimeni alta decât nepoata compozitorului George Stephanescu, unul dintre fondatorii Operei Române din București și al Sindicatului Artelor Frumoase. Poate, o stranie coincidență și legătură cu strămoșii săi, a adus-o pe Președinta Asociația Culturală AREFU, chiar în Gara de Nord care a fost proiectată de arhitectul Victor Ștephănescu, unchiul său!
”Donația de la Catena a fost o mană cerească pentru noi!”
”Într-o seară, la sfârșit de februarie, urmăream împreună cu soțul meu, printre altele, pe Facebook postările, comentariile, mesajele din grupul și ne întrebam cum puteam să ajutăm” – ne-a povestit Ilinca Ștefănescu – Neagu în timp ce ajuta la încărcarea produselor din farmacia CATENA. ”La un moment dat, cineva a cerut inistent ajutor: nu mai aveau sandvich-uri și mâncare pentru refugiații din Gara de Nord. Erau disperați, îi copleșiseră numărul mare de oameni și, în acel moment nu am mai putut sta acasă, Am plecat într-acolo să îi ajutăm, să le procurăm mâncare și tot ceea ce ar mai fi avut nevoie. De mai bine de două săptămâni sunt alături de ei. Problema cea mai mare este pentru mamele cu bebeluși, copii nou născuți și foarte mici, mame care alăptează și au nevoie de îngrijiri speciale, de mult mai mult decât mâncare. Veniți după zile și nopți pe drum, călătorind în condiții groaznice, în frig, fără provizii, fără schimburi pentru cei mici, fără biberoane, suzete, pamperși și lapte. Am apelat la mulți prieteni care ne-au ajutat, dar și la Catena, personal la domnul Alexandru Vlad care a fost foarte receptiv. Catena ne-a oferit tot ce aveam nevoie, produse de primă necesitate pentru mame și copii. Donația asceasta a fost o mană cereească pentru noi și pentru ei!”.
”Tot ce ne-a dat Catena este aur, aur curat!„
Produsele au fost încărcate într-o ambulanță condusă de Teodor Nemțeanu, pompier și asistent medical, voluntar și el, care ne-a povestit cu lacrimi în ochi: ”Pe 25 februarie am fost rugat de un prieten care lucra la Serviciul de Asistență Socială să vin să asist și să supraveghez medical cetățenii ucrainieni care începeau să vină în Gara de Nord. După o zi și-o noapte în care n-am dormit aproape deloc, mi-a fost dat să asist la un dialog pe video-call între o tânără mămică ce își ținea bebelușul la piept și soțul ei rămas în Ucraina. Nu înțelegeam nimic, că ea plângea continuu, dar am auzit doar și rafale de armă. La un moment dat, vocea bărbatului nu s-a mai auzit, iar mama a început să urle de durere; probabil soțul fusese ucis chiar atunci. Pe mine asta m-a marcat pe loc și probabil, pentru totdeauna. Am decis să rămân și să ajut în continuare. Fluxul de refugiați din Gara de Nord, care vin, trec și pleacă pe aici este imens; sunt foarte mulți copii mici, nou născuți, bebeluși care nu au nimic; mamele au plecat cu ce aveau pe ele, copiii cu câteva schimburi, cât să încapă într-o sacoșă. E mereu nevoie de lapte praf, suzete și biberoane, care sunt foarte scumpe. Tot ce ne-a dat Catena este aur, aur curat și nu avem decât să mulțumim!”.
