De cand a dat firul ierbii auzim numai despre cazuri de muscatura de capuse. Parca miliarde de capuse si-au propus sa se infrupte din sangele nostru. Este cazul sa ne ingrijoram sau nu? Adevarul este pe undeva la mijloc. Capuse au existat de cand lumea, doar ca anul acesta sunt poate un pic mai mediatizate. Pastrand un echilibrul intre panica si nepasare, am incercat sa aflam adevarul despre ce inseamna muscatura de capusa de la domnul dr. Gheorghe Enache, medic primar boli infectioase Spitalul Clinic „Victor Babes” din Bucuresti.
Potrivit domniei sale capusele apar de primavara si pana toamna tarziu, sunt fiinte parazite hemofage (se hranesc cu sangele animalelor vii), parazitand animalele si omul atunci cand au ocazia. Exista foarte multe specii de capusa, dintre care, cu precadere, se remarca doua: capusa de lastaris, cea pe care o intalnim prin paduri, fanete si care, de obicei, poate transmite bacteria numita Borrelia burgdorferi, Borrelia garinii ori Borrelia afzelii (de obicei luata de la caprioare si animalele salbatice).
Aceasta provoaca mult temuta boala Lyme sau borelioza, Si cea de-a doua este capusa de la caine care la randul sau provoaca febra butunoasa, o boala care poate deveni grava, dar nu atat de periculoasa precum borelioza. La febra butunoasa se formeaza asa-numitul „sancru de inoculare” (se poate observaa locul unde a fost facuta intepatura), prezentand simptome de febra, eruptii sub forma stelata pe piele, in relief, nu la mult timp dupa muscatura (la cateva ore sau intre 7-14 zile), insotite de greturi si varsaturi.
La borelioza eruptia poate aparea si dupa cateva luni sau poate chiar un an, avand drept simptome pete rosii mari, cu 20 cm in diametru, care se muta dintr-un loc in altul al pielii. Unele persoane nu prezinta aceasta eruptie, ceea ce face ca punerea diagnosticului sa fie dificila, mai ales ca nici testul de sange nu evidentiaza boala in primele saptamani. De aceea boala este mult mai periculoasa putand sa apara manifestarile dupa cativa ani. Mai mult o parte din simptomele boreliozei sau bolii Lyme seamana cu cele ale gripei, fiind lense confundate.
Tratamentul febrei butonoase consta in administrarea de antibioticele: tetraciclina, aureomicina, teramicina, cloramfenicol. Complicatiile sub forme de pneumonii, flebite, nefrite si artrite apar destul de rar, inregistrandu-se, mai ales, la persoanele netratate sau tratate insuficient. Pentru borelioza tratamentul este complex si de foarte lunga durata, cu antibiotice speciale.