Scheletul uman este alcatuit din 206 piese care cuprind oase lungi, oase scurte si oase plate.
Diafizele oaselor lungi sunt frecvent expuse traumatismelor ducand la aparitia fracturilor.
Fractura reprezinta o intrerupere sau o discontinuitate la nivelul unui os, ca urmare a unui traumatism.
Osteosinteza este o tehnica facila, rapida, care implica o durata scurta de spitalizare si deci costuri scazute, dar grevata de doua complicatii majore: pseudartroza si necroza avasculara a capului femural. Pentru a limita frecventa acestor complicatii se impune o stabilire corecta a indicatiei de osteosinteza si o aplicare riguroasa a tehnicii chirurgicale.
Prin osteosinteza se imobilizeaza mai ales fracturile instabile sau care risca sa lezeze elementele anatomice (artere, nervi etc.).
In stabilirea indicatiei de fixare interna se iau in calcul urmatorii parametrii: varsta,
statusul functional pretraumatic, scorul mental al pacientului, gradul de osteoporoza, tipul de fractura, intervalul postraumatic.
La subiectii in varsta, in caz de fractura a colului femural indeosebi, aceasta tehnica permite in plus limitarea consecintelor unei imobilizari indelungate la pat. In fapt, atunci cand se recurge la osteosinteza, imobilizarea este mult mai stricta, si deci mai putin indelungata, comparativ cu oricare alt procedeu (gips, atela).
Adesea, reeducarea poate incepe chiar in zilele imediat urmatoare interventiei. Materialul de osteosinteza, uneori voluminos si deranjant, este indepartat dupa un interval cuprins intre 6 si 18 luni. Fracturile deschise, care antreneaza daune musculare si cutanate importante, necesita o osteosinteza cu fixator extern: brose mari, legate si solidarizate intre ele prin una sau mai multe piese metalice, imobilizeaza osul trecand prin piele si prin muschi, la distanta de focarul de fractura.
Toate aceste implanturi metalice trebuie scoase dupa un an, un an si jumatate, pentru ca osul sa nu se leneveasca, lasand pe seama pieselor de metal preluarea fortei.
Osul trebuie sa lucreze singur, sa se descurce, preluand tensiunile, pentru ca osul este un element viu.
